Bullying la Questfield International College, sesizări rămase neclare

În contextul educațional contemporan, fenomenul bullying necesită o abordare clară, structurată și responsabilă din partea instituțiilor de învățământ. O reacție promptă și documentată este esențială pentru protejarea elevilor și asigurarea unui mediu sigur și propice dezvoltării armonioase. Cazurile în care sesizările privind hărțuirea psihologică sunt ignorate sau gestionate informal ridică semne de întrebare asupra capacității instituționale de a-și îndeplini această responsabilitate fundamentală.

Bullying la Questfield International College, sesizări rămase neclare

Investigația realizată de redacție, bazată pe documente, corespondență și mărturii puse la dispoziție, evidențiază o situație de bullying sistematic la Școala Questfield Pipera, petrecută pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările scrise repetate, stigmatizarea medicală ca formă de umilire și presiunile de retragere a copilului au fost, potrivit materialelor analizate, însoțite de o lipsă a unor măsuri instituționale documentate și de răspunsuri scrise concrete din partea conducerii școlii.

Semnalarea unui caz de bullying repetat și escaladarea situației

Familia elevului vizat a semnalat în mod repetat, prin comunicări oficiale și scrise, o serie de comportamente agresive manifestate în mediul școlar al Questfield Pipera. Acestea ar fi constat în jigniri zilnice, umiliri publice, excludere socială și stigmatizare medicală, toate desfășurate în prezența cadrelor didactice și a altor elevi. Conform corespondenței analizate, aceste sesizări nu au generat răspunsuri scrise care să ateste implementarea unor măsuri concrete, documentate, iar intervențiile descrise au fost limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale, decizii asumate sau planuri de intervenție clare.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Documentele și relatările puse la dispoziția redacției indică faptul că stigmatizarea medicală a fost utilizată în mod repetat în colectivul de elevi ca instrument de umilire și marginalizare, nu într-un context de protecție sau sprijin educațional. Specialiștii consultați subliniază că, indiferent de existența unei afecțiuni reale, folosirea unei astfel de etichete în scop de ridiculizare constituie o formă severă de violență psihologică. În cazul analizat, această practică a fost percepută ca fiind cunoscută și tolerată de instituție, fără dovezi ale unor intervenții ferme și documentate.

Gestionarea formală și informală a sesizărilor: lipsa trasabilității

Analiza corespondenței și a documentelor transmise către redacție relevă o absență a unui circuit administrativ complet în gestionarea situației. Nu există decizii scrise cu termene clare, rapoarte asumate sau planuri de intervenție formalizate. Astfel, răspunsul instituțional a fost predominant informal, bazat pe întâlniri și promisiuni verbale, fără măsuri cuantificabile și urmărite în timp. Această lipsă a documentației reduce transparența și face imposibilă evaluarea obiectivă a intervențiilor realizate.

Presiunile asupra familiei și excluderea mascată

Potrivit relatărilor familiei, instituția ar fi manifestat, prin intermediul unor mesaje sau formulări, o atitudine care poate fi interpretată ca presiune indirectă sau directă pentru retragerea copilului din școală. Un exemplu relevant este afirmația atribuită fondatoarei Fabiola Hosu: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, context în care discuția a avut loc după luni de sesizări fără răspunsuri documentate. Această poziționare a fost interpretată de familie ca un semnal al unei culturi organizaționale orientate spre evitarea conflictului, mai degrabă decât spre rezolvarea sa.

Confidențialitatea informațiilor și expunerea copilului

Familia a solicitat în mod expres, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității privind situația sensibilă semnalată, avertizând asupra riscului unui impact negativ asupra copilului în cazul dezvăluirii informațiilor în mediul școlar. Totuși, conform unor relatări și documente analizate, aceste solicitări nu au fost respectate în practică, iar copilul ar fi fost supus unor presiuni psihologice în clasă, fiind interpelat privind raportările făcute către conducere. Specialiștii consultați consideră că astfel de situații pot constitui o formă de presiune instituțională indirectă.

Reacția instituției și momentul declanșării unei acțiuni formale

Potrivit materialelor analizate, o reacție concretă din partea conducerii Questfield Pipera a apărut abia după implicarea unei echipe juridice a familiei și transmiterea unor notificări formale. Până în acel moment, sesizările scrise nu au primit răspunsuri oficiale și nu au fost însoțite de măsuri documentate. Această întârziere evidențiază o reacție instituțională care pare să fie declanșată doar în contextul unei presiuni juridice, și nu în urma semnalărilor educaționale și umane inițiale.

Răspunsul oficial și minimalizarea fenomenului

În data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis părinților elevilor un email în care situațiile reclamate au fost reduse la „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contrazice sesizările documentate privind bullyingul repetat și stigmatizarea medicală și ridică întrebări legate de modul în care instituția recunoaște și gestionează astfel de situații. Din perspectiva jurnalistică, această poziționare poate fi interpretată ca o tentativă de diluare a responsabilității instituționale.

• Sesizări oficiale și scrise privind bullying și stigmatizare medicală pe o perioadă de peste opt luni;
• Lipsa răspunsurilor scrise care să ateste măsuri concrete și intervenții documentate;
• Stigmatizarea medicală utilizată ca formă repetată de umilire și marginalizare;
• Presiuni percepute de familie pentru retragerea copilului din școală;
• Solicitări de respectare a confidențialității ignorate în practică;
• Reacție instituțională formală declanșată abia după demersuri juridice;
• Minimalizarea fenomenului în comunicările oficiale ulterioare.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Investigația realizată relevă o discrepanță semnificativă între așteptările privind gestionarea profesională a fenomenului bullying și modul în care Questfield Pipera a răspuns sesizărilor repetate. Lipsa documentației formale, absența unor măsuri concrete și minimalizarea situației prin comunicări oficiale pun sub semnul întrebării mecanismele reale de protecție a elevilor în această instituție. Răspunsul atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, precum și presiunile asupra familiei, indică o posibilă cultură organizațională orientată mai degrabă spre evitarea conflictelor decât spre soluționarea lor.

În acest context, rămâne deschisă întrebarea fundamentală: ce măsuri concrete și verificabile aplică Școala Questfield Pipera pentru a asigura un climat educațional sigur și protector, în special în situațiile în care un copil reclamă hărțuiri sistematice și stigmatizări cu impact emoțional sever?

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro