Bullying în școli: Înțelegere, semne și intervenții eficiente pentru un mediu educațional sigur

Bullying-ul în școli reprezintă o problemă de siguranță și bunăstare care necesită o abordare riguroasă și coordonată. Din păcate, acest fenomen se manifestă adesea tăcut, iar consecințele sale pot afecta profund starea emoțională și performanța școlară a elevilor. Este esențial să distingem clar între bullying, conflicte ocazionale și tachinări, pentru a putea interveni adecvat și pentru a crea un cadru educațional care să promoveze respectul și incluziunea.

Bullying în școli: definiție, manifestări și pași practici pentru prevenție și intervenție

Acest articol oferă o prezentare detaliată a fenomenului bullying în școli, concentrându-se pe definiția clară a acestuia, identificarea semnelor la victime și agresori, formele în care se manifestă atât în mediul fizic, cât și online, precum și pași concreți pentru elevi, părinți, cadre didactice și conducerea școlii. De asemenea, abordăm importanța intervenției timpurii, modalitățile de raportare și mecanismele preventive, cu referire specială la contextul educațional din România.

Ce este bullying-ul? Criterii esențiale și diferențiere față de alte forme de interacțiune

Bullying-ul se definește prin trei caracteristici fundamentale: intenția de a răni, repetitivitatea acțiunilor și un dezechilibru de putere între agresor și victimă. Aceste criterii ne ajută să distingem bullying-ul de conflictele punctuale sau tachinările reciproce, care pot fi, în general, gestionate prin mediere și reguli de comunicare.

În România, legislația educațională recunoaște oficial violența psihologică – bullying ca o problemă care nu poate fi ignorată în școli, impunând unităților de învățământ obligații clare privind prevenția și intervenția. Spre deosebire de tachinări, care pot înceta atunci când persoana afectată exprimă disconfortul, bullying-ul continuă chiar dacă victima semnalează suferința, iar agresorul sau grupul își menține comportamentul de intimidare.

În mediul online, fenomenul capătă nuanțe suplimentare. Un episod singular, cum ar fi distribuirea fără consimțământ a unei imagini sau a unui clip umilitor, poate genera o expunere repetitivă prin redistribuirea conținutului, transformând astfel un gest izolat într-o agresiune continuă.

Manifestările bullying-ului în viața de zi cu zi

Bullying-ul se poate manifesta printr-o combinație de forme, fiecare având efecte devastatoare asupra copilului vizat:

Bullying verbal: insulte, porecle degradante, ironii legate de aspect fizic, familie sau rezultate școlare, prezentate adesea ca „glume” care se repetă zilnic.
Bullying relațional (social): excluderea din grupuri, boicotarea socială, răspândirea de zvonuri, izolarea în timpul pauzelor sau excursiilor.
Bullying fizic: îmbrânceli, lovituri, ascunderea sau distrugerea obiectelor personale, agresiuni în zone fără supraveghere.
Bullying psihologic: intimidare, amenințări, șantaj emoțional, umilire în public, forțarea de a comite acte degradante pentru acceptarea în grup.
Cyberbullying: mesaje jignitoare sau amenințătoare, conturi false, excludere din grupuri online, distribuirea de conținut fără acord.
Bullying pe criterii discriminatorii: datorită aspectului, dizabilității, etniei sau statutului social, cu riscul de a normaliza discriminarea.

Aceste manifestări sunt susținute adesea de un public pasiv sau complice, a cărui atitudine poate legitima agresiunea prin râs sau tăcere.

Semnele care pot indica faptul că un copil este victima bullying-ului

Deseori, victimele bullying-ului nu vorbesc despre experiențele lor din cauza rușinii sau fricii. De aceea, adulții trebuie să observe schimbările subtile:

Emoțional: anxietate înaintea școlii, iritabilitate, tristețe, retragere, hipervigilență.
Comportamental: evitarea școlii, schimbarea traseului, izolare socială, refuzul de a participa la activități.
Școlar: scăderea performanțelor, absenteism, lipsă de concentrare și reticență la participare.
Somatic: dureri de cap sau de stomac, tulburări de somn, oboseală inexplicabilă.
În context online: teamă față de telefon, ascunderea ecranului, evitarea aplicațiilor sau ștergerea conversațiilor.

Semne că un copil poate fi agresor sau martor pasiv și cum abordăm aceste roluri

Este important să evităm stigmatizarea agresorilor, înțelegând că aceștia pot acționa astfel din diverse motive: presiune de grup, model familial, dorința de control sau lipsa abilităților emoționale. Intervenția trebuie să includă responsabilizarea și educația pentru schimbarea comportamentului, nu doar sancțiuni.

Semnele posibile ale agresorilor includ nevoia de dominare, dispreț față de suferința celorlalți, justificări superficiale și căutarea unui public care să le susțină comportamentul. În mediul online, acestea se pot traduce prin trimiterea de mesaje jignitoare, crearea de conținut umilitor sau participarea la atacuri coordonate.

Martorii pasivi joacă un rol crucial în perpetuarea bullying-ului. Frica de a deveni următoarea țintă îi determină să nu intervină. De aceea, este esențial să li se ofere sprijin pentru a învăța modalități sigure de a acționa: raportarea incidentelor, susținerea victimei, refuzul distribuirii conținutului abuziv.

Importanța intervenției timpurii: efecte și riscuri ale bullying-ului netratat

Bullying-ul funcționează ca o formă de stres cronic, iar efectele sale se acumulează în timp, afectând imaginea de sine, relaționarea socială și performanța școlară a copilului. Pe termen scurt, pot apărea anxietate, tristețe, retragere și absenteism; pe termen lung, riscurile includ probleme de sănătate mintală și stiluri relaționale problematice.

Pentru agresor, lipsa unei reacții coerente poate conduce la consolidarea unor comportamente problematice și escaladarea acestora. Martorii, la rândul lor, pot dezvolta o percepție negativă asupra climatului școlar, crescând nivelul de frică și scăzând încrederea în autorități.

Pași practici pentru elevi, părinți, profesori și conducerea școlii

Elevii trebuie să se concentreze pe siguranța personală: să evite zonele nesupravegheate, să meargă însoțiți la pauze și să documenteze discret incidentele (data, locul, martori). În cazul cyberbullying-ului, păstrarea dovezilor este esențială: capturi de ecran, linkuri și cronologie minimală ajută la intervenția eficientă.

Părinții sunt invitați să abordeze situația cu calm și empatie, evitând întrebările acuzatoare și concentrându-se pe protecție și sprijin. Este recomandat să colecteze informații precise și să păstreze dovezile digitale, colaborând constructiv cu școala.

Cadrele didactice și diriginții trebuie să evite minimalizarea fenomenului și să intervină prompt, protejând victima și aplicând consecințe educative pentru agresor. Discuțiile separate cu toți cei implicați și monitorizarea situației sunt cruciale pentru succesul intervenției.

Conducerea școlii are responsabilitatea de a implementa și monitoriza proceduri eficiente de prevenție și intervenție, asigurând comunicarea transparentă cu părinții și elevii, în conformitate cu cadrul legal. Subraportarea și lipsa de reacție pot alimenta perpetuarea bullying-ului, fiind nevoie de un management atent și responsabil.

Martorii pot contribui semnificativ la schimbarea culturii școlare prin sprijinirea victimelor și prin evitarea amplificării agresiunii, atât în mediul fizic, cât și online.

Mai multe detalii și recomandări despre intervenția pas-cu-pas în situații de bullying pot fi consultate în articolul dedicat pe platforma bullying în școli – ghid practic pentru elevi, părinți și profesori.

Raportarea și documentarea situațiilor de bullying în școli

În România, legislația impune unităților de învățământ să prevină și să intervină în cazurile de bullying, iar procedurile de raportare sunt clar definite. O facilitate importantă este mecanismul de semnalare anonimă a faptelor de violență, aprobat prin ordin guvernamental, care oferă protecție martorilor și facilitează identificarea timpurie a situațiilor.

Documentarea precisă este vitală, mai ales în cazul cyberbullying-ului, unde capturile de ecran, linkurile și detaliile cronologice ajută la clarificarea situației și la aplicarea măsurilor corespunzătoare. Raportările scrise către școală sunt recomandate pentru a asigura transparență și urmărire adecvată, iar în cazul lipsei de reacție, escaladarea către inspectoratul școlar devine necesară.

Un exemplu de resurse utile în prevenirea violenței în mediul școlar este oferit de organizația Salvați Copiii România, care dezvoltă instrumente și programe dedicate prevenirii violenței în școli.

Prevenția bullying-ului: rolul școlii și familiei

Prevenția eficientă presupune mai mult decât campanii ocazionale sau postere informative. Este necesară instituirea unor reguli clare, aplicarea consecventă a acestora, educația socio-emoțională și crearea unui climat școlar în care raportarea incidentelor să fie sigură și încurajată.

În mediul digital, educația trebuie să includă alfabetizarea digitală, explicând importanța responsabilității în utilizarea platformelor, riscurile redistribuirii conținutului și modalitățile de raportare a abuzurilor. Astfel se poate diminua expunerea copiilor la cyberbullying și se poate promova un comportament online responsabil.

Întrebări frecvente despre bullying în școli

Este bullying dacă se întâmplă o singură dată?
Un incident izolat poate indica începutul unui tipar, dar bullying-ul presupune un dezechilibru de putere și repetitivitate sau probabilitatea mare de repetare, mai ales în mediul online unde un act singular poate deveni continuu prin redistribuire.
Ce fac dacă copilul meu cere să nu spun nimănui?
Este important să luați în serios teama copilului, să-i explicați că siguranța este prioritară și că veți acționa împreună, evitând expunerea inutilă care ar putea agrava situația.
Care sunt cele mai utile dovezi în caz de cyberbullying?
Capturi de ecran, linkuri, date și ore ale incidentelor, nume de conturi și grupuri implicate, precum și o cronologie minimală, sunt elemente esențiale pentru clarificarea și intervenția eficientă.
Școala are obligația să intervină?
Da, cadrul legal românesc prevede responsabilitatea școlilor de a preveni și combate bullying-ul, conform Legii 221/2019 și Ordinului 4.343/2020.
Există raportare anonimă în școli?
Da, prin Ordinul 4.200/2025 a fost aprobat un mecanism de semnalare anonimă a faptelor de violență în unitățile de învățământ preuniversitar, facilitând astfel raportarea în condiții de siguranță.

Este esențial să ne amintim că bullying-ul nu este o problemă de caracter al copilului, ci o provocare a unei comunități educaționale care trebuie să învețe să intervină prompt și consecvent. Prin comunicare deschisă, colaborare între elevi, părinți și profesori și aplicarea riguroasă a procedurilor școlare, putem construi un mediu în care respectul și siguranța sunt norme, nu excepții.